O zi cu Tine…

M-ai binecuvantat cand zorii diminetii se strecurau prin geamul meu. Mi-ai spus  ca ma iubesti cand soarele cu-ale lui raze dulci mi-a dat semnalul ca incepe o noua zi. Cu gandul la patul cald, la minutul ce-as fi dorit sa-l mai petrec in vis, ma ridic parca timida si pasesc pe acest nou drum. Nou drum? Dar… e stiut de Tine…

In cele din urma ajung la oglinda si vad aceeasi fatza simpla: ochii umflati, par valvoi… si-aud cumva in ceata, departe… un cantec. O, e asa frumos! Un cor! Il lauda pe Creator! “Pentru ei nu e greu sa cante dis de dimineata” ma gandesc, si ma-ntristez gandindu-ma ca nu sunt in stare sa fac ceva asa de maret pentru Tine. Ascult melodia glorioasa si tresar uimitia. Nu se poate!!!!!! Visez? Tocmai aud cum acesl cor de ingeri lauda pe Dumnezeu pentru ca o noua creatie s-a desteptat si incepe o noua zi! E e…e…e.. vorba de mine! Ei ma considera o creatie minunata, o opera de arta. Il lauda pe Dumnezeu pentru lucrarea Lui minunata. Asta-i genial!

Uimita, incep sa respir acele versuri… si Iti zambesc J ma alatur lor. Da Doamne, “Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”(Psalmul 139:14).

Privesc din nou in oglinda si aceeasi fatza simpla a disparut. Vad fatza creata dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu! Doamne, ce frumos Tu m-ai creat! Pentru Tine e perfecta! Am stiut din nou ca Tu ma iubesti.

Plecand mai departe, mi-am amintit ca vei fi cu mine in orice zi, si am stiut atunci ca nu voi infrunta ziua de azi singura. Mi-am amintit ca Harul Tau imi este de-ajuns, si-am stiut atunci ca voi avea de luptat, si ca voi apela la puterea Ta, care in slabiciuni este facuta desavarsita! Esti de  necuprins!

Pasesc cu incredere pe drumul zilei si cand sunt slab, Tu ma vei face tare! Si ma ridici de cad, ma inveti sa ma smeresc daca se strecoara mandrie in inima mea, ma inveti sa rabd, si cand vine incercarea, departez de mintea mea intrebarea  “De ce?” amintindu-mi ca Tu ma modelezi, ca totul face parte din planul Tau pentru mine, ca uneori e doar o modalitate de a ma duce mai aproape de desavarsire!

“Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor! Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip. Cand ma trezesc sunt tot cu Tine.” (Psalmul 139:17-18). E greu de multe ori sa Te-nteleg, dar Iti multumesc pentru credinta. Fara ea, nu as putea privi dincolo de ratiune, dincolo de sentimente, dincolo de ce vad, dincolo de nori!

Si indiferent ce a fost azi, la finalul unei zi cu Tine, ”Eu ma culc si adorm in pace, caci numai Tu, Doamne, imi dai liniste deplina in locuinta mea. (Psalmul 4:8).

 

 By Ada-Lorena Andrus