Surprinzător… ochii îmi deschid sufletul spre emoţia acelui nou început … altul… pe care totuşi, eram gata să-l primesc.
Mănunchi de zile legat cu zâmbete, vor călători prin miresme de fericire, soare, cer plumburiu… chiar tăcere. Vor însoţi, de fapt, 4 anotimpuri : voi zâmbi, iar caldura zâmbetului va încălzi primăvara, voi zâmbi, bucurându-mă de vara sufletului… iar toamna… pentru că… va veni şi toamna… atunci… voi zâmbi din nou, împodobind frunze ale tristeţii, şi cer plumburiu care va dori să-mi aducă nori pe chip.
Iar când ploaia albă mă va acoperi… bineînţeles că voi zâmbi!
Voi zâmbi cerului, şi Celui ce mi-a oferit zâmbetul, să-l ofer in toate circumstanţele, bucurându-mă de vânt, de frunze răsfirate, de ploaie, de soare!
Şi… mai vreau să zâmbesc… vreau să zâmbesc acum!… să-I zâmbesc tăcerii… să-i zâmbesc acum iernii.
scris de amica R.B. 08.Ian.2010
