Alb negru

Prima poza este predica: “auditie” placuta!

Acum urmeaza intrebarea de la sfarsitul predicii. Intrebarea aceea care te provoaca!

Binecuvantare

Am citit azi o binecuvantare ce mi-a placut enorm. Si m-am gandit ca ar fi bine sa v-o doresc tuturor:

“Domnul sa te binecuvanteze sa fii nemultumit cu raspunsuri facile, jumatati de adevar si relatii superficiale, ca sa poti experimenta viata din belsug.

Domnul iti dea manie in fata nedreptatii, a opresiunii si a exploatarii oamenilor, ca sa lucrezi pentru dreptate, libertate si pace.

Domnul sa te binecuvinteze cu lacrimi pentru cei care sufera de durere, respingere, foamete si razboi, ca sa iti intinzi mana si sa-i mangai, ca sa le schimbi durerea in veselie.

Si Domnul sa te binecuvinteze cu suficienta nebunie incat sa crezi ca poti face diferenta in lume, ca sa poti face ceea ce altii pretind ca e imposibil”

Amin! Dumnezeu sa te binecuvinteze!

Original presented by Daniella Baes

Asteptand sa treaca timpul…

Traim, visam pentru un timp pe care doar Dumnzeu il stie… Oamenii cred ca s-au nascut  pentru a trai si mor pentru ca nu au de ales. Ei cred ca sunt limitati de un anumit timp pentru a-si exprima sentimentele si crezurile si, in majoritatea cazurilor, ca timpul poate rezolva totul, dar ce e timpul? Si cu ce poate el sa imi schimbe gandurile si viata?

Uitam pentru ce traim, asteptand sa treaca timpul ajungem sa obosim pentru ca nu intelegem ca timpul nu rezolva lucrurile, el doar acopera lucrurile si un lucru acoperit poate fi oricand descoperit si  un lucru descoperit face ca durerea sa reapara.

Nu astepta sa treaca timpul, ce Dumnzeu poate face, timpul niciodata nu va reusi! O inima pe care Dumnezeu poate sa o vindece timpul nu o va face,  doar va amana lucrurile. Invata sa traiesti in Cristos, invata sa visezi in El si vei trai inafara timpului. Nu te mai vopsi in verde ca sa pari viu, traieste in Hristos si vei fi viu cu adevarat!

 

16.X.2101 – Frim Mihai

Singura cale spre 100% implinit

Mai jos iti prezint pe scurt SINGURA CALE spre implinire si fericire, spre o viata plina de sens si semnificatie. Fa-ti timp 5 minute. S-ar prea putea ca aceste 5 minute sa iti schimbe viata!

Biblia prezintă o cale clară pentru a avea viaţa veşnică. În primul rând, trebuie să recunoaştem că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu: “Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Cu toţii am făcut lucruri care nu Îi plac lui Dumnezeu şi pentru care suntem în situaţia de a merita să fim pedepsiţi. Deoarece toate păcatele noastre sunt îndreptate în ultimă instanţă împotriva unui Dumnezeu etern, numai o pedeapsă eternă ar fi suficientă. “Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnica în Iisus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).

Cu toate acestea, Isus Hristos, Cel fără de păcat (1Petru 2:22), Fiul lui Dumnezeu din veşnicii s-a făcut om (Ioan 1:1,14) şi a murit pentru a plăti pentru pedeapsa noastră. “Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Iisus Hristos a murit pe cruce (Ioan 19:31-42), luând asupra Lui pedeapsa pe care o meritam noi (2Corinteni 5:21). După 3 zile, El a înviat din morţi (1Corinteni 15:1-4), dovedind astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii. “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care, dupa îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o nădejde vie” (1Petru 1:3).

Prin credinţă, noi trebuie să ne întoarcem de la păcatele noastre şi să ne îndreptăm către Hristos pentru a primi mântuirea (Faptele Apostolilor 3:19). Dacă ne punem credinţa în El, crezând în moartea Sa pe cruce pentru plata păcatelor noastre, suntem iertaţi şi avem viaţă veşnică în cer. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16). “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi vei fi mântuit” (Romani 10:9). Numai credinţa în lucrarea desăvârşită a lui Hristos pe cruce este singura cale către viaţa veşnică! “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9).

Daca ai intrebari lasa un comment si voi raspunde. Dumnezeu sa te binecuvinteze!

O relatie

Isus nu a venit ca sa inventeze o noua religie. Viata cu Dumnezeu nu consta in religie sau religiozitate. Viata cu El Nu este un set de reguli, obiceiuri, traditii… Viata cu Dumnezeu implica o relatie. Tu… cu El! Cum stai la capitolul acesta? Cand ai vorbit ultima data cu EL? Cat timp petreci cu EL?

Un moment din viata!

O zi, o luna, un an, toate sunt doar o clipa…

Trec mii si mii si mii de oameni zilnic pe langa tine, nu stii cine sunt, la ce viseaza unde se duc, nu sti ce e in inima lor… Sunt toti grabiti, pierduti intr-o lume ciudata, plina de durere, dezamagiri, frustrari, daca ai incerca sa citesti adanc in ochii lor ai gasi lucruri la care nu ai visat, poveri atat de greu de purtat.
Oameni care fac orice doar ptr a castiga dragoste, apreciere. Am inteles un lucru: de cele mai multe ori in viata tot ce facem, facem doar ptr a fi observati, tanjim dupa implinire, apreciere, cautam sa umplem ceva ce doar Dumnzeu poate, nu avem timp de nimic… Suntem atat de ocupati incat daca ne intreaba cineva de ce traim si daca am raspunde ce simtim cu adevarat, nu am avea raspuns.

Deci pentru ce traim? Visul meu, locul la care vreau sa ajung, ptr care ma lupt cu tot ce am… cand voi ajunge acolo voi fi implinit? Oamenii aduna comori si cu cat au mai mult vor si mai mult. Mai mult esti caracterizat in functie de cat ai, decat in functie de cine esti, dar daca maine ti s-ar lua tot, ce ai fi tu? Pana nu intelegi ce esti tu cu adevarat nu poti sa iti dai seama unde vrei sa ajungi; pana nu iti dai seama ce iti da valoare nu poti intelege pretul tau, si valoarea ta e atat de mare incat nimeni pe intreg pamant nu poate sa iti spuna care este pretul tau.

Un creator isi cunoaste creatia; stie ce a investit in ea, stie ce poate , ii stie defectele, ii stie punctele forte… daca il intrebi iti spune exact ptr ce este facut, unde este folositor… El stie instructiunile ideale.
Iti cunosti tu creatorul?

25.ianuarie.2010, Mihai Frim

Olarul inimii mele

Inima mea era aşezată înaintea Maestrului Olar. Păcatul şi suferinţa o ruinaseră şi o pătaseră. Era nefolositoare şi nu mai putea primi revărsarea dragostei Sale, căci avea prea multe spărturi. Acestea se iviseră pe când lutul era încă moale, fiindcă durerea o biciuise cu un bici nemilos şi-i lăsase multe urme de lovituri şi cicatrici. Era cenuşie, lipsită de strălucire şi respingătoare… nefolositoare.

Stăpânul plângea căci ştia ce trebuie să facă. Trebuia să-mi zdrobeasca inima în bucăţi fără număr înainte să-I fie de vreun folos. Ridică ciocanul împrejurărilor şi-i îngădui loviturii dureroase să-mi zdrobească inima… Din nou şi din nou făcu acelaşi lucru până când inima mi-a ajuns numai ţărână… fără viaţă şi nemişcată. Suspină, şi un şir de lacrimi alunecaseră pe obrajii Săi.

Mă privi în ochi, şi cu blândeţe îmi spuse… „Fii curajos, copilul Meu. Nu am terminat încă. Suferinţa pe care o înduri, îţi va face bine în cele din urmă. Eu am un scop în tot ceea ce fac”.

Şirul de lacrimi care a curs din ochii Săi a căzut ca nişte picuri de ploaie peste ruinele inimii mele. Şi pe măsură ce Stăpânul o modela, inima mea devenea din nou un bulgăre de lut moale şi prelucrabil. A ajuns încă odată folositoare, a căpătat viaţă şi a dobândit un nou rost.

Stăteam şi priveam cu deplină uimire când Stăpânul modela un nou vas din lutul inimii mele. Nu ştiusem că poate face aceasta. Vasul nu avea forma celui original, dar de data acesta, în loc să fie distrus de durere, l-a prelucrat în mod minunat cu amprenta dragostei Sale. El mai are încă mult de lucrat la inima mea, dar ştiu sigur că nici o inimă nu poate fi atât de zdrobită încât Stăpânul să n-o poată transforma într-o frumoasă capodoperă a iubirii Sale…

Amin!

Tu ce-ai in palma!?

 

De multe ori, comparam viata cu acea scena de teatru, in care toti suntem niste piese; avand libertatea sa schimbam scenariul ori de cate ori vrem…

Te-ai intrebat insa, ce urmeaza dupa “cortina”? E adevarat ca, o data ce cortina cade, nu mai exista sansa reintoarcerii…

Ma gandesc la o intamplare inainte ca un unchi al meu sa moara… dupa ce si-a trait viata la tara, prins in acea rutina, trudind si agonisind pentru nimic, zilele s-au scurs ca un fir de nisip…

Inainte sa moara, copiii stateau in jurul lui… nici soarele nu mai indraznea sa-si arunce razele prin perdeaua veche, galbuie… cu privirea pierduta, a intins mana… o mana brazdata de trecerea anilor, de lacrimi si zambete… si-a indreptat ochii spre ei: ”Copii, ce am in mana?”… ei crezand ca si-a pierdut mintile, i-au raspuns ca nu are nimic. Cu privirea in gol, i-a intrebat din nou, ridicand tonul vocii: “Spuneti-mi ce am in mana!”…”Nu ai nimic, tata!”… cu buzele tremurande, si ochii inlacrimati, a raspuns… ”Cu atata ma duc”… si asa a si fost.

Gandeste-te in dreptul tau, ce vei tinea in mana inainte sa treci in vesnicie…

Este decizia ta personala, in ce parte te vei lasa condus de acest vant al vietii… si de ce parte a “scenei” vei juca… de asta depinde usa pe care vei iesi…

Da, suntem niste actori, si de fapt, nici nu suntem ceea ce suntem. Cine vom fi cu adevarat, vom vedea dupa ce ne vom termina rolul… si “Regizorul” va decide ca e timpul sa “iesim” de pe scena…

 

R.B. – 03 octombrie 2008