Purtata intre rasarit si apus, am cutreierat cararea toamnei, fredonand in 
prezenta soarelui: “You raise me up” .
M-am cufundat in frunze si am lasat un zid de ceata sa sufle ca un curent impotriva gandurilor mele …
Asa, am calcat pe frunze, cuvinte, cugete si am intins dorinte spre cer… Am cantat zambete, am suras cu ochii… si am privit cu inima!
Am stat mana-n mana cu nadejdea, dar vantul, ca o strafulgerare, a adus uscaciuni ale trecutului peste fata mea… am incercat sa le indepartez, dar a fost mai usor cand am simtit o Mana blanda, care le-a luat cu usurinta.
Am continuat, si i-am strans mana nadejdii, cu mai multa siguranta si hotarare…
Increzatoare, mi-am definit pasii… am zambit si am alergat spre ceea ce numesc viitor… am inceput sa alerg spre azi… si poate… spre maine.
Articol scris R.B. – 15 octombrie 2008
Ps.: citeste gandurile astea si apoi fa-ti timp sa meditezi. Dumnezeu vrea sa iti vorbeasca… Nu fii insensibil, o sa pierzi mult. (Nelutu)
