Calatorii extreme

CALATORII EXTREME

„Sufletul meu inseteaza de dor dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel Viu!

Cand voi putea veni sa ma infatisez inaintea lui Dumnezeu?” Psalmul 42v2

 CHINA: Bob Fu

 Profesorul chinez Bob Fu si sotia sa tineau studii biblice in sate izolate din China. Foamea locuitorilor dupa Cuvantul lui Dumnezeu nu inceta sa-i uimeasca.

O astfel de calatorie in satele acestea, pe care n-o poate uita, a inceput cu un drum de doisprezece ore cu autobuzul, in care liderul bisericii locale a stat in dreptul unei ferestre sparte pentru ca ploaia sa nu intre şi astfel Bob sa se poata odihni.

In noaptea urmatoare, au condus un microbuz vechi pe niste drumuri noroioase si pline de gropi, pana cand s-au impotmolit. Apoi au condus un tractor timp de cateva ore prin ploaia torentiala pana ce si acesta s-a impotmolit. Dupa aceea, au umblat pe jos toata noaptea, la lumina lunii, alunecand si cazand de multe ori in noroi.

Au ajuns dimineata urmatoare, fiind intampinati cu multa caldura. Satenii au inceput sa vina la casa in care biserica se aduna de obicei, pentru a se ruga, cu doua ore inainte de inceperea programului propriu zis.

Unii dintre ei mersesera mai mult de 80 de kilometri doar ca sa poata auzi Cuvantul lui Dumnezeu. In casa aceea nu existau scaune, asa ca cei prezenti stateau pe pietre sau pe bucati de lemn. In aceasta zona insa ei se bucurau de o alta mare binecuvantare: drumurile erau atat de proaste, incat era imposibil ca politia sa ajunga la ei. Pentru cateva zile, se puteau inchina cu toata libertatea!

Fiecare dintre ei se confruntase cu conditii extreme de calatorie, dar niciunul nu considera ca a facut vreun sacrificiu. Ei aveau doar o dorinta, ca David, care era atras spre inchinare cu fiecare parte a intregii sale fiinte.

Pentru cei din tari persecutate, biserica nu este ceva optional; este ceva vital! In contrast, in tarile libere multi oameni se decid de la saptamana la saptamana daca sa se duca sau nu la intalnirea bisericii.

Oare vor avea timp? Oare va ploua? N-ar fi mai bine sa doarma cu cateva ore mai mult, mai ales ca toata saptamana s-au trezit asa devreme pentru a merge la serviciu? Si pana la urma urmei, subiectul predicii de azi nu se anunta atat de interesant…

Spre rusinea noastra, multi dintre noi ne lovim de multe ori de astfel de intrebari, incercand sa decidem daca biserica este vrednica de a fi inclusa in orarul nostru.

Pentru David si altii, a merge sa te intalnesti cu Dumnezeu era o chestiune asupra careia nu era loc de discutie. Ba chiar, ei nu ar fi lasat nimic sa intervina intre ei si acel timp de inchinare.

Cand a fost ultima oara cand i-ai cerut lui Dumnezeu sa-ti dea o dorinta dupa inchinare ca aceasta? Roaga-l astazi, si fa-ti loc in agenda pentru a te intalni cu Dumnezeu si cu Biserica Lui.

Traducere din “Extreme Devotion” – The Voice of the Martyrs, Mihaela Adam

Material preluat din InfoMisionar nr. 78

Despre Frumuseţe

Din pricina ei, unii îşi mutilează trupul. Alţii sufletul. Mulţi ar face orice ca să o posede…

Dorinţa de a fi frumos este cât de poate de legitimă, – căci despre frumuseţe este vorba în rândurile de mai sus. Această dorinţă puternică e parte a matricei divine după care am fost clădiţi: Creatorul nostru este de o frumuseţe fascinantă. Fiecare atribut al Său ne descoperă acest aspect. Fiecare cuvânt al Său inspiră fascinaţie. Tot ceea ce îl înconjoară pe om poartă unica Sa amprentă.

Lumea e ameţită de potirul frumuseţii: picioare schilodite şi obraji tăiaţi, anorexii, bulimii şi nevroze. Toate acestea pentru că oglina nu reflectă ce am vrea noi. Sau chipul nostru este altceva decât ne-am dori. Şi totuşi, o inimă născută din nou în Dumnezeu are o caracteristică aparte.

Creatorul frumuseţii Îşi găseşte plăcerea să locuiască în această inimă.

La început, prin Dumnezeu lumea s-a închegat din nimic. Apoi Dumnezeu l-a făcut pe om. Chip după chipul Său l-a făcut. Din mâinile Creatorului a ieşit o fiinţă capabilă să asimileze şi să reflecte frumuseţea Celui care l-a făcut. Şi Dumnezeu a spus că omul e bun, în el nu era nimic de dispreţuit. Din prima zi a conceperii fiinţei umane, Dumnezeu i-a încredinţat ceva uluitor: propria Sa imagine! O imagine pe care El o găseşte foarte bună, frumoasă şi de dorit. Până şi îngerii sunt uimiţi când privesc ceea ce Dumnezeu a făcut din ţărâna pământului – omul, apogeul creaţiei. Însă, după cum oglina afumată corupe imaginea, reflecţia ascunzându-se în spatele unei pelicule dizgraţioase, tot aşa şi păcatul incapacitează omul. Acesta nu mai poate reflecta ceea ce Dumnezeu a pus în El. Iar la rândul său, Dumnezeu nu se mai poate oglindi în om (Isaia 59:2).

Dar prin mântuire, tot ceea ce ne întunecă viaţa, frumuseţea şi destinul, este îndepărtat. Iertat. Şters. Lustruit. Nimic nu mai stă împotriva noastră. Dumnezeu ne priveşte şi se relaţionează la noi ca şi cum nu am fi păcătuit deloc. Mai mult, răscumpărarea prin Hristos lărgeşte capacitatea noastră faţă de frumuseţe. În Psalmul 149, David dezvăluie faptul că Dumnezeu îşi înfrumuţesează poporul (îl împodobeşte). Isaia 61:3 promite frumuseţe în loc de cenuşă, o creaţie nouă în loc de putrezire, frumuseţe pură în loc de pervertire.

Înţelegerea frumuseţii pe care o posedăm prin Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu şi în noi, ne va schimba radical fiinţa. Când te simţi frumos, când realizezi că Dumnezeu te găseşte frumos, duhul tău este întărit. Sentimentele tale vor fi diferite, emoţiile vor fi echilibrate. Te simţi puternic atunci când te vezi frumos. Puternic în faţa ispitei şi a păcatului. Puternic în faţa seducţiei frumuseţii ieftine promovate la tot pasul. Tot ceea ce primeşte atingerea Celui fascinant de frumos, este înfrumuseţat. Nu ne putem pocăi de dorinţa de a fi frumoşi. Adânc în inima noastră există acest foc mistuitor, această tânjire după fumuseţe, căreia, într-un mod sau altul îi vom răspunde.

Avem promisiunea unui moment în care trupurile noastre vor fi schimbate. Veacul viitor ne va aduce cu sine desăvârşirea trupului, însă prezentul ne vorbeşte despre o frumuseţe a sufletului care poate fi dezvoltată acum. Spre nefericirea multora, frumuseţea care izbeşte ochiul fizic este cea căutată. Nu puţini sunt cei care trăiesc în ruşine şi durere datorită unui răspuns greşit dat unei tânjiri legitime. Într-adevăr, dorim să fim frumoşi şi bine facem. Dacă există un ADN spiritual, atunci cu siguranţă dorinţa de a fi frumoşi se regăseşte acolo. Nu e nimic greşit în a avea un chip frumos şi o constituţie plăcută privirii. Frumuseţea însă, nu se opreşte aici. Faptul că avem o minte care gândeşte şi o inimă care simte, reprezintă o declaraţie a frumuseţii împărtăşite nouă. Însă, după cum Dumnezeu este duh, frumuseţea noastră duhovniceasă ar trebui să fie reinstaurată pe prima treaptă a podiumului! Se apropie ziua în care vom fi schimbaţi, spre desăvârşirea intenţionată de Dumnezeu încă de la începuturi…

Aşa că acum, ridică-te! Aleargă spre cea mai apropiată oglindă şi priveşte în ea. Apoi saltă de bucurie! Pasiunea cu care Isus ne doreşte pe fiecare dintre noi nu vine ca rezultat la ceea ce am făcut cândva în trecut. Nici chiar în urma deciziei noastre de a ne dedica Lui. El ne-a iubit şi ne-a căutat pe când noi eram încă păcătoşi (Romani 5:8) şi tânjea după noi când încă eram departe (Luca 15:20). El se desfătează în noi în ciuda incapacităţii noastre de a-L iubi în mod desăvârşit, chiar şi în imaturitatea noastră. El este sursa. El este baza. Numai privind la frumuseţea Lui putem primii şi vedea propria noastră frumuseţe.

 

Vindecarea sufletului

Puţine lucruri dor atât de mult ca o inimă zdrobită. Oamenii se refac destul de repede după o boală fizică sau o pierdere financiară, dar atunci când este rănit sufletul, eşti devastat şi nu mai ai putere să lupţi nici măcar pentru viaţa ta.

Dacă un prieten de o viaţă îţi întoarce spatele, o persoană pe care o iubeşti te respinge, o persoană căreia i-ai împărtăşit cele mai adânci taine ale sufletului te trădează şi te atacă în punctul cel mai vulnerabil, atunci te simţi devastat, gol şi singur. Sufletul rănit este cel mai greu de vindecat.

Omul este construit în aşa fel încât are nevoie de relaţii şi în relaţii se întâmplă să facem greşeli, să fim răi, sau să ne întoarcem spatele unii altora. Care ar fi soluţia? Să ne împietrim inima, să ne închidem în noi înşine şi să ne izolăm pentru a ne proteja de o altă dezamăgire, lovitură, sau abuz? Să renunţăm la bucuria pe care ne-o aduc relaţiile, de teama că vom fi părăsiţi sau vom suferi? Este posibil să iubeşti fără teama de a fi dezamăgit, fără a te implica şi fără obligaţii?

Unii găsesc mângâiere într-o altă relaţie, doar pentru a fi dezamăgiţi mai târziu, alţii încearcă să uite folosind droguri, alcool, sau chiar trăind o viaţă depravată. Se simt atât de respinşi şi fără valoare, încât nu mai pun preţ pe ei înşişi şi trăiesc o viaţă conform mesajului perceput în urma loviturii pe care au primit-o. Lumea aleargă în toate direcţiile, căutând odihna, pacea, bucuria şi împlinirea sufletului, doar pentru a găsi o nouă dezamăgire.

            Speranţa noastră este numai în Dumnezeu, care niciodată nu ne va părăsi şi nu ne va dezamăgi. Nu putem să ne vindecăm sufletul singuri, ci avem nevoie de Dumnezeu, singurul care ne poate ajuta cu adevărat şi care ne primeşte exact aşa cum suntem. Când Dumnezeu repară ceva, acel lucru va fi fără cusur. De fapt, chiar asta înseamnă adevărata credinţă creştină: când Isus locuieşte în inima ta şi este pe tronul vieţii tale, primul lucru este că sufletul îţi va fi vindecat şi inima mângâiată.

Isaia 57:15: „Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: ,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite”.

Sufletul tău este rănit? Te simţi devastat, gol… sau singur? Un prieten de-o viaţă ţi-a întors spatele? Persoana pe care o iubeşti te respinge? Persoana căreia i-ai împărtăşit cele mai adânci taine ale sufletului te-a trădat şi te-a lovit în punctul cel mai sensibil?

Sufletul rănit este cel mai greu de vindecat… pentru oameni! Dar Dumnezeu este cel care poate face asta: … Eu sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite”. Apelează cu încredere la El, şi sufletul tău va fi vindecat şi bucuria va reveni în inima ta.

 

Ideea: portalul IPTV

Post by: Neluţu Mureşan