Nu stiu ce porti in sufletul tau, esti doar o viata dintre miile de vieti, un zambet care se pierde printre celelate milioane, si totusi, esti diferit… lacrimile tale sunt diferite, ai fost creat cu atata dragoste… si poate TU nu stii asta…
Te bucuri de franturi de speranta, de un zambet incomplet si trist… si stiu ca inca mai astepti acel moment in care sa-ti declari fericirea, sau poate implinirea… poate crezi ca deja traiesti acel moment… dar undeva, in adanc stii bine ca nu asta astepti… poate te va dezamagi gandul meu, dar adevarata implinire n-o poti intampina cu o inima plina de cicatrici, sentimente incruntate, dureri, sau poate chiar ranchiuna.
Stiu ca adesea mai inalti cate o rugaciune Acelui Dumnezeu care crezi ca e mereu la dispozitia ta, pe care Il scoti dintr-un cufar prafuit al sufletului tau… DUMNEZEU e un Dumnezeu care nu doreste dragostea ta in unitati masurate… si doar in nevoi… e un Dumnezeu care te asculta la greu, dar te doreste si la bine!!!
Daca ai privi in inima lui de Tata, care te-a creat… in a carui ochi adesea sunt lacrimi… lacimi, din cauza greselilor, esecurilor tale… dar vederea ta e prea umbrita in acele momente si te plangi, si-L acuzi…
Si totusi, mai ai inca posibilitatea sa-I intinzi sufletul in mainile curate, sa-l oferi Celui ce l-a creat… celui care se poate ingriji cel mai bine de el… pentru ca… oricat ai nega, adevarata implinire, nu o poti gasi numai traind o dragoste care niciodata nu va sfarsi… dragostea pentru Dumnezeu!
“cu mainile intinse spre cer, eu viata-ntreaga vreau sa-Ti ofer, si tot sper, ca ne vom vedea curand.cu ochii in lacrimi Iti spun, c-am sa lupt, am sa lupt, am sa lupt, crezand!”
scris de R.B., 8noiembrie08
