Stellar Kart – Jesus Loves You
Posts Tagged iubire
Pozele mele favorite pentru Valentine’s Day
Frumoase nu!? Asa ziceam si eu 
De ce ne iubeste Dumnezeu
Multe lucruri se pot face dintr-o foaie de hartie, de la avioane si barcute pana la solniţe sau broscute. Facem ceva si dupa cateva zile gasim foaia prin cosul de gunoi.
M-a intrebat cineva “De ce ne iubeste Dumnezeu?” si initial am fost tentat sa ii raspund cu versetul care este sursa de inspiratie a acestui site: “Fiindca atat de mult …”, dar acest verset este dovada dragostei si nu motivul ei. Atunci… de ce?
Sa revenim la confectionarea
din hartie a vaporaselor… Daca un copil face ceva din hartie iar noi nebagand de seama ce este … sau vazandu-l pe undeva prin camera… il luam… il mototolim si il aruncam la gunoi… Ne trezim apoi cu un copil plangand… cerandu-ne acea hartie “fara valoare”. Il linistim spunandu-i: “Da’ n-ai destule foi in caiet???” sau “Uite alta foaie… faci unul nou!”
Gandeste-te acum ca tu esti vaporasul sau avionul… si Dumnezeu te-a facut… De ce te iubeste Dumnezeu? Pentru ca a pus in tine duh de viata… pentru ca atunci cand te-a creat si mai apoi te-a vazut mototolit… a suferit… si vrea sa te faca nou… pentru ca Dumnezeu e ATOTPUTERNIC!
Paradoxul zilelor noastre
Paradoxul vremurilor noastre este că avem clădiri mai mari dar suflete mai mici, autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari dar familii mai mici, avem mai multe accesorii dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină dar mai puţină sănătate.
Cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar…
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă, am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.
Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune…
Am curăţat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin…
Acestea sunt vremurile fast food-urilor şi digestiei încete; a oamenilor mari şi a caracterelor meschine; a profiturilor rapide şi a relaţiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri, case mai frumoase dar cămine destrămate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, moarte… Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic în interior…
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate… Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te enervează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima, şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui “te iubesc” partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inima. O îmbrăţişare va alina durerea atunci când este sinceră.
Fă-ţi timp să iubeşti…
Fă-ţi timp să vorbeşti…
Fă-ţi timp sa împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai…
sugested by Elisei
Olarul inimii mele
Inima mea era aşezată înaintea Maestrului Olar. Păcatul şi suferinţa o ruinaseră şi o pătaseră. Era nefolositoare şi nu mai putea primi revărsarea dragostei Sale, căci avea prea multe spărturi. Acestea se iviseră pe când lutul era încă moale, fiindcă durerea o biciuise cu un bici nemilos şi-i lăsase multe urme de lovituri şi cicatrici. Era cenuşie, lipsită de strălucire şi respingătoare… nefolositoare.
Stăpânul plângea căci ştia ce trebuie să facă. Trebuia să-mi zdrobeasca inima în bucăţi fără număr înainte
să-I fie de vreun folos. Ridică ciocanul împrejurărilor şi-i îngădui loviturii dureroase să-mi zdrobească inima… Din nou şi din nou făcu acelaşi lucru până când inima mi-a ajuns numai ţărână… fără viaţă şi nemişcată. Suspină, şi un şir de lacrimi alunecaseră pe obrajii Săi.
Mă privi în ochi, şi cu blândeţe îmi spuse… „Fii curajos, copilul Meu. Nu am terminat încă. Suferinţa pe care o înduri, îţi va face bine în cele din urmă. Eu am un scop în tot ceea ce fac”.
Şirul de lacrimi care a curs din ochii Săi a căzut ca nişte picuri de ploaie peste ruinele inimii mele. Şi pe măsură ce Stăpânul o modela, inima mea devenea din nou un bulgăre de lut moale şi prelucrabil. A ajuns încă odată folositoare, a căpătat viaţă şi a dobândit un nou rost.
Stăteam şi priveam cu deplină uimire când Stăpânul modela un nou vas din lutul inimii mele. Nu ştiusem că poate face aceasta. Vasul nu avea forma celui original, dar de data acesta, în loc să fie distrus de durere, l-a prelucrat în mod minunat cu amprenta dragostei Sale. El mai are încă mult de lucrat la inima mea, dar ştiu sigur că nici o inimă nu poate fi atât de zdrobită încât Stăpânul să n-o poată transforma într-o frumoasă capodoperă a iubirii Sale…
Amin!
Frumuseţea inimii
Patru paşi ai de urmat: 1. Citeşte articolul; 2. Vezi video de mai jos; 3. Gândeşte-te cum stai; 4. Wake up… and act! (Trezeşte-te şi acţionează)
Frumuseţea Inimii
Se povesteşte că într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inima din lume. Nu după mult timp, în jurul lui s-au strâns o mulţime de oameni care îi admirau inima: era într-adevăr perfectă! Toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată…
Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
- Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele!
Oamenii au început să-şi întoarca privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndraznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era 
plină de cicatrice, şi erau locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi, lăsând să se vadă răni larg deschise, înca sângerânde.
-Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă? işi şopteau uimiţi oamenii.
- Cred că glumeşti, spuse tânarul după ce a examinat atent inima bătrânelului. Priveşte la inima mea, este perfectă! Pe când a ta este toata o rană, numai lacrimi şi durere.
- Da, a spus blând bătrânul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea imi dă in schimb o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartăşit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor… Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru că a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni. Cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor… Înţelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.
Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrân, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi i-a întins-o tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.
Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.
Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept… O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe… Inima ta cum este? O poţi împărţi cu alţii?
Articol preluat de pe www.infocrestin.ro
We need to wake up!
“Trebuie să ne trezim… Să trăim pentru Dumnezeu… Să împărţim iubirea!” Lumea are nevoie de iubire… Tu te poţi implica! Eu mă pot implica!
TU!… stii ce-i dragostea?
Dumnezeu e dragostea… si daca ai incerca sa transpui aceasta putere in lucrurile pamantesti, sa o compari cu cel mai frumos eveniment, lucru, sau traire… toate astea sunt doar o picatura din ploaia de dragoste cu care El ne invaluie… mai mult decat razele rasaritului ce napustindu-se spre crini, ii scalda in puritate, mai mult decat vantul cald ce doreste sa alerge printre crengi, mai mult decat pamantul rece ce tanjeste dupa caldura coplesitoare a frunzelor… mai mult… mult mai mult!
“Tinta poruncii este DRAGOSTEA, care vine dintr-o inima curata”…(1Tim) 
Cum dar, vei putea spune “te iubesc”, fara a stii ce este iubirea si mai ales… CINE este iubirea? Cum vei putea spune ca iubesti, dar inima ta e stropita de regrete, inabusita de durere, si e captive unei permanete singuratati? Doar atunci cand Cel ce e insusi dragostea, va transforma inima ta intr-un locas al pacii… atunci, sentimente curate vor inunda trairea ta! Atunci, IUBESTI!… cu o inima curata…
Iar in final… NADAJDUIESTE TOTUL! (1Cor13:7)
…totul!… chiar si atunci cand pentru tine intreg universul e noroit, cand ingenunchezi, cu o amara dorinta de a renunta, cand in jurul tau toate declara nesansa, esec… chiar si atunci, nadajduieste totul…
Articol scris de R.B.
Dedicare extrema
„Binecuvantati pe cei ce va blesteama, rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi.” Luca 6:28
Liu Xiaobo se plimba furios prin celula sa, gandindu-se doar la pacatele comunistilor care il arestasera. Fiind liderul celor ce protestasera in Piata Tiananmen din China, rugaciunea lui ferventa fusese pentru eliberarea pasnica a Bisericii chineze din restrictiile innabusitoare ale guvernului comunist.
Viziunea sa mareata fusese ca pasnicii crestini sa triumfe asupra comunistilor, prin proclamarea dragostei unui Dumnezeu indurator.
Dar totul se terminase prost. Rand pe rand, si-a vazut prietenii curajosi stand in picioare pana la un sfarsit tragic. Iar acum, el insusi fusese urmarit si arestat.
Cum a putut oare Dumnezeu sa lase ca un asa rau sa li se intample lor, celor care il iubeau? Liu vedea toate eforturile lui de pana atunci inutile.
Insa incurajarea lui Dumnezeu a venit printr-un coleg de celula, crestin si el. Stand de vorba cu el, Liu si-a dat seama de propria lui stare pacatoasa si a scris: 
„Cum poate oare o persoana care nu constientizeaza pacatul sa auda vreodata vocea lui Dumnezeu? In loc sa lupt impotriva comunistilor pentru ca ei fac pacate, trebuie sa incerc din rasputeri sa ii castig pentru Cristos, chiar daca asta m-ar costa viata. Trebuie sa ma dedic si sa-i iubesc pe comunisti. Daca nu, toti ramanem la poalele prapastiei, in loc sa urcam spre varfurile de mai sus.”
De multe ori, oamenii tind sa creada ca odata ce incep o relatie cu Isus, viata lor va fi usoara. S-ar putea sa creada ca li se cuvine faptul ca unele lucruri merg bine. Pana la urma, ei „fac voia lui Dumnezeu”, nu-i asa? De ce sa nu le mearga bine?
Totusi, in curand apar problemele. Unii dintre ei sufera chiar si fizic din pricina credintei lor. Cand alegem sa ne numim crestini in adevaratul sens al cuvantului (urmasi ai lui Cristos), descoperim cat de multi dusmani are Isus.
El Insusi a spus ca din cauza numelui Sau vom fi urati de cei din jur. Cum reactionam in fata acestor oameni este testul care ne arata cat de mult ne asemanam cu El. Esti gata sa-ti iubesti dusmanii, rugandu-te pentru salvarea lor? L-ai „imparti” oare pe Isus cu ei? Daca noi nu ii atingem pe cei ce I se impotrivesc, atunci cine?
Articol preluat din revista InfoMisionar nr.58-59
