Stellar Kart – Jesus Loves You
Posts Tagged Isus
E randul tau. Deschizi?
“Şi a născut pe Fiul ei cel întâi-născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” Luca 2:7
V-ati intrebat vreodata de ce Isus s-a nascut intr-un grajd… sau de ce nu s-a gasit loc pentru ei in casa de poposire? Veti spune poate ca, asa trebuia sa se nasca Isus… sa fie smerit… si ca asa a vrut Dumnezeu. Noi ca oameni suntem obisnuiti sa privim din punctul altora de vedere… altcineva sa fie responsabil de ceea ce noi oferim:
“De unde sa dau mai mult daca patronu’ nu ma plateste mai bine?”…
“Daca e aglomerat sa stea in picioare… cine o pune sa mearga cu autobuzul daca e insarcinata?” (desigur ca exceptiile – printre care te afli si tu, cel care cedezi locul din autobuz pentru batrani, gravide si persoane cu dizabilitati sau care esti bine platit de patron – confirma regula).
Asa era si pe vremea nasterii lui Isus. De unde sa fie loc… era un exod demografic atunci. Toti erau veniti pentru recensamant. Ce alta varianta ar fi?
Isus, stim cu totii, a venit sa ne mantuiasca, sa fim spalati de pacate. Daca oamenii ar fi fost “prea buni”, cu inima larga, milostivi, sau primitori de oaspeti… pentru ce sa mai fi venit Isus? Asa cum spune o poezie… “fiecare da ce are“. Si ce aveau oamenii din acea vreme sa dea unei femei insarcinate? Dar, Doamne n-am ce-ti da… decat inima mea…
Daca tu traiai in vremea aceea, ce ai fi facut?
“Cum? Daca eu traiam pe vremea aia… cu siguranta ca ii lasam pe Iosif si Maria la mine in casa!”
Este o vorba… “Dupa razboi, multi viteji se arata” si cam asa este. Povestea lui Isus continua. Si dupa ce Isus traieste printre ei… printre noi, ramanem la fel, nimic nu ne impresioneaza.
Isus, aflat pe cruce, cere apa, ca sa bea. Si ce primeste?
“Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i-a dat să bea.” Matei 27:48
Aceleasi lucruri… nici o schimbare. Toate, dintr-o inima fara Dumnezeu.
Isus s-a nascut o data, a fost rastignit o data. Acum sta la usa inimii tale si bate. E randul tau… Deschizi?
Spune-i despre Isus
Era o noapte rece, ploua… nu se zarea nimic
pe strada… nimic altceva decat dansul firelor de ploaie, si un vant inabusit.
Surpinzator, apare si umbra unei siluete din care se preling acei picuri amagitori… imbratisa necunoscutul, intunericul, singuratatea… dar acest sentiment era deja cunoscut… se cufunda cu asta zi de zi; se spune ca speranta nu moare, dar nici nu mai stia ce e asta.
In fiecare zi se trezea cu aceleasi ganduri detestante, ochii familiarizati cu lacrimile si acea apasare a sufletului, pe care NIMENI, absolut nimeni nu o putea mangaia.
Umbra palida isi tara viata zi de zi, si acum iat-o ingenunchiata, simtind ca si cel mai mic fir de viata se scurge…
Speranta si viitorul erau ingropate sub un munte de greseli, si regrete…
O avalansa de explicatii napadeau… isi intoarse privirea si, cu un suspin ingenunchiat vrea sa renunte!
DAR!… Isus,… Isus, care cu o privire plina de atata iubire, o insosteste, si de ceva vreme ii tine intinsa mana, dar aceasta umbra vie nu stie asta…
DAR!…. Isus POATE!
S
-a tarat prea mult in durere, si acum a ajuns sa fie robita, DAR ISUS POATE elibera!
Aceasta silueta necunoscuta e persoana pe care o cunosti, careia tu ii vorbesti si care inca mai zace in ploaia singuratatii luptandu-se…
Spune-I de Isus al tau! EL POATE… sa ridice, sa elibereze, sa ierte… sa schimbe! EL E SPERANTA ADEVARATA!
09.decembrie.2008 – R.B.
Dedicare extrema
„Binecuvantati pe cei ce va blesteama, rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi.” Luca 6:28
Liu Xiaobo se plimba furios prin celula sa, gandindu-se doar la pacatele comunistilor care il arestasera. Fiind liderul celor ce protestasera in Piata Tiananmen din China, rugaciunea lui ferventa fusese pentru eliberarea pasnica a Bisericii chineze din restrictiile innabusitoare ale guvernului comunist.
Viziunea sa mareata fusese ca pasnicii crestini sa triumfe asupra comunistilor, prin proclamarea dragostei unui Dumnezeu indurator.
Dar totul se terminase prost. Rand pe rand, si-a vazut prietenii curajosi stand in picioare pana la un sfarsit tragic. Iar acum, el insusi fusese urmarit si arestat.
Cum a putut oare Dumnezeu sa lase ca un asa rau sa li se intample lor, celor care il iubeau? Liu vedea toate eforturile lui de pana atunci inutile.
Insa incurajarea lui Dumnezeu a venit printr-un coleg de celula, crestin si el. Stand de vorba cu el, Liu si-a dat seama de propria lui stare pacatoasa si a scris: 
„Cum poate oare o persoana care nu constientizeaza pacatul sa auda vreodata vocea lui Dumnezeu? In loc sa lupt impotriva comunistilor pentru ca ei fac pacate, trebuie sa incerc din rasputeri sa ii castig pentru Cristos, chiar daca asta m-ar costa viata. Trebuie sa ma dedic si sa-i iubesc pe comunisti. Daca nu, toti ramanem la poalele prapastiei, in loc sa urcam spre varfurile de mai sus.”
De multe ori, oamenii tind sa creada ca odata ce incep o relatie cu Isus, viata lor va fi usoara. S-ar putea sa creada ca li se cuvine faptul ca unele lucruri merg bine. Pana la urma, ei „fac voia lui Dumnezeu”, nu-i asa? De ce sa nu le mearga bine?
Totusi, in curand apar problemele. Unii dintre ei sufera chiar si fizic din pricina credintei lor. Cand alegem sa ne numim crestini in adevaratul sens al cuvantului (urmasi ai lui Cristos), descoperim cat de multi dusmani are Isus.
El Insusi a spus ca din cauza numelui Sau vom fi urati de cei din jur. Cum reactionam in fata acestor oameni este testul care ne arata cat de mult ne asemanam cu El. Esti gata sa-ti iubesti dusmanii, rugandu-te pentru salvarea lor? L-ai „imparti” oare pe Isus cu ei? Daca noi nu ii atingem pe cei ce I se impotrivesc, atunci cine?
Articol preluat din revista InfoMisionar nr.58-59
Galateni 1 cu 4
Galateni 1:4 : “El S-a dat pe Sine insusi pt pacatele noastre,ca sa ne smulga din acest veac rau…”
Cerul plange… iar tu, frant, te cufunzi in linistea si melodiile stelelor… lumina lor te indruma intr-un locas ciudat… ametit; gasesti o usa… intri in CAMERA CONSTIINTEI TALE !…
E intunecat aici… esti inconjurat de multe sertare… esti obosit. Ce cauti aici? Ai vea sa iesi, sa te trezesti, dar curiozitatea te indeamna sa deschizi un sertar…
Tremurand, iei in mana niste fise… fiecare sertar insemnand un domeniu in care pacatuiesti… sunt asa multe fise… si sertarul pare interminabil. Alergi spre altul… spre altul si altul. Fise, tot mai multe fise… cum e posibil ca cineva sa fi inregistrat toate greselile tale… de la furtul unui creion la 6 ani, pana la privirea rautacioasa de ieri… De unde atatea!? …totusi, te gandesti ca poate nu sunt ale tale. Sigur! Nu au cum sa fie atatea pacate… si totusi pe fiecare este semnatura ta… pe fiecare.
Incerci sa le rupi… sa le stergi, sa uiti… E imposibil! …Lacrimile incep sa-ti ude obrajii. Vrei sa te trezesti… sa iesi de aici… Nu te aude nimeni? Vrei sa distrugi toate sertarele si toate fisele… sa uiti! Si strigi… strigi…
Da! Ai fost ascultat! Usa se deschide… si o lumina se zareste… vezi o mana perforata… Mana perforata!? Ce o fi asta…?
Cineva te-a auzit… Priveste bland spre tine… si se indreapta spre un sertar. Il deschide… O, nu!! …rusinat, incerci sa il opresti, sa il inchizi… dar El, te priveste bland… ia o fisa, o priveste… Lacrimile iti curg, esti rusinat… par a nu se mai opri… si pe fiecare fisa… lasa semnatura Lui… cu un rosu intens, grav, viu: ISUS…
Esti curat!… Curat?
Te ia de mana, si te conduce afara… LIBER! Insa usa… nu o incuie… mai sunt inca fise goale, ca sa fie completate… si El mai poate semna, cu rosu… INCA…
R.B. – 20aug2008 (inspirat din visul lui Joshua Harris)
