Posts Tagged dragoste
noiembrie 14, 2009 la 10:55 am
· Înregistrat sub Articole ·Etichetat adaptare, adiere, caldura, credinciosie, dragoste, putere, supunere, vant
Cat de placut e sa taci si sa asculti sunetul clar al vantului… cat de placut e sa simti atingerea lui, cu adierea lui gingasa; ce puternica e racoarea lui, si viscolul lui impulsiv, si pe de alta parte, dulce e adierea lui calda….
Vantul… vantul stie sa se adapteze… in functie de anotimp, de vreme, sa lucreze impreuna cu celelalte elemente ale naturii, si sa isi faca treaba cu credinciosie. Vantul nu face decat sa asculte, si sa fie supus.
De-am fi si noi la fel de supusi, la fel de ascultatori ca vantul, implinind chemarea si poruncile cu atata credinciosie… la fel de gingasi ca si adierea lui cand oferim caldura si dragoste celor din jur, la fel de puternici cand luptam, daramand orice piedica, invingand orice ispita, sa ramanem neclintiti ca vantul si la fel de curati ca sunetul lui, lucrand in echipa cu ceilalti, sa ne facem bine lucrarea!
Doamne ajuta-ne sa fim supusi, credinciosi, tandri, puternici ca vantul, dar nu ne lasa sa fim purtati de vant incolo si incoace, ci sa fim statornici!
by Ada Lorena Andrus
Permalink
mai 2, 2009 la 3:35 pm
· Înregistrat sub Articole ·Etichetat dragoste, dragostea lui Hristos, Dumnezeu, evrei, mantuire, pacat, salvare
Adolf Hitler a fost obsedat de ideea de a nimicii toti evreii. Care era crima lor? Ca s-au nascut evrei. A fi evreu in 
Europa anilor ’40 era extrem de periculos si, pentru cei mai multi dintre ei, s-a dovedit a le fi fatal.
Cand Germania, a cucerit Danemarca, Hitler a poruncit ca toti evreii danezi sa poarte o banderola galbena la brat, ca sa fie insemnati, pentru deportarea lor in lagarele de concentrare. Se spune ca regele Danemarciei, Christian al X-lea, a fost fortat sa citeasca acest decret de la balconul Palatului Amalienborg. Dupa aceea, cu lacrimi in ochi, regele si-a pus o banderola galbena la brat, ca toti sa o poata vedea, traditia spune ca toti danezii au facut la fel, astfel ca trupele germane nu au mai putut sub nici o forma sa deosebeasca evreii de neevrei.
Ne-am nascut cu totii pacatosi. Stigmatul pacatului nu poate fi sters de pe noi, iar dusmanul incearca sa ne distruga. Si ei ar fi facut-o, daca Regele Cerului nu ar fi venit sa locuiasca printre noi. Cu lacrimi in ochi, El Si-a pus banderola pacatului si a suferit cumplita si nedreapta pedeapsa in locul nostru. A facut toate acestea pentru ca noi sa fim pentru totdeauna in siguranta inaintea atacurilor dusmanului nostru, ascunsi pentru vesnicie in dragostea fara seaman a lui Cristos.
Ada Lorena Andrus – aprilie 2009
Permalink
februarie 28, 2009 la 2:18 pm
· Înregistrat sub Imagini ·Etichetat 1 timotei 4:12b, credincios, credinta, curatie, dragoste, pilda, purtare
made by nelutu_mrs
Permalink
februarie 13, 2009 la 7:38 pm
· Înregistrat sub Imagini ·Etichetat dragoste, dragoste adevarata, iubire, love, Valentine's Day
Frumoase nu!? Asa ziceam si eu 
Permalink
noiembrie 10, 2008 la 3:24 pm
· Înregistrat sub Articole ·Etichetat bine, cer, dragoste, Dumnezeu, esec, fericit, greseli, implinit, lacrimi, rau
Nu stiu ce porti in sufletul tau, esti doar o viata dintre miile de vieti, un zambet care se pierde printre celelate milioane, si totusi, esti diferit… lacrimile tale sunt diferite, ai fost creat cu atata dragoste… si poate TU nu stii asta…
Te bucuri de franturi de speranta, de un zambet incomplet si trist… si stiu ca inca mai astepti acel moment in care sa-ti declari fericirea, sau poate implinirea… poate crezi ca deja traiesti acel moment… dar undeva, in adanc stii bine ca nu asta astepti… poate te va dezamagi gandul meu, dar adevarata implinire n-o poti intampina cu o inima plina de cicatrici, sentimente incruntate, dureri, sau poate chiar ranchiuna.
Stiu ca adesea mai inalti cate o rugaciune Acelui Dumnezeu care crezi ca e mereu la dispozitia ta, pe care Il scoti dintr-un cufar prafuit al sufletului tau… DUMNEZEU e un Dumnezeu care nu doreste dragostea ta in unitati masurate… si doar in nevoi… e un Dumnezeu care te asculta la greu, dar te doreste si la bine!!!
Daca ai privi in inima lui de Tata, care te-a creat… in a carui ochi adesea sunt lacrimi… lacimi, din cauza greselilor, esecurilor tale… dar vederea ta e prea umbrita in acele momente si te plangi, si-L acuzi…
Si totusi, mai ai inca posibilitatea sa-I intinzi sufletul in mainile curate, sa-l oferi Celui ce l-a creat… celui care se poate ingriji cel mai bine de el… pentru ca… oricat ai nega, adevarata implinire, nu o poti gasi numai traind o dragoste care niciodata nu va sfarsi… dragostea pentru Dumnezeu!
“cu mainile intinse spre cer, eu viata-ntreaga vreau sa-Ti ofer, si tot sper, ca ne vom vedea curand.cu ochii in lacrimi Iti spun, c-am sa lupt, am sa lupt, am sa lupt, crezand!”
scris de R.B., 8noiembrie08
Permalink
octombrie 27, 2008 la 2:43 pm
· Înregistrat sub Articole ·Etichetat capodopera, dragoste, frumos, incercare, inima, iubire, lut, modelare, nou, noua, olar, suspin, vas, viata, zdrobire
Inima mea era aşezată înaintea Maestrului Olar. Păcatul şi suferinţa o ruinaseră şi o pătaseră. Era nefolositoare şi nu mai putea primi revărsarea dragostei Sale, căci avea prea multe spărturi. Acestea se iviseră pe când lutul era încă moale, fiindcă durerea o biciuise cu un bici nemilos şi-i lăsase multe urme de lovituri şi cicatrici. Era cenuşie, lipsită de strălucire şi respingătoare… nefolositoare.
Stăpânul plângea căci ştia ce trebuie să facă. Trebuia să-mi zdrobeasca inima în bucăţi fără număr înainte
să-I fie de vreun folos. Ridică ciocanul împrejurărilor şi-i îngădui loviturii dureroase să-mi zdrobească inima… Din nou şi din nou făcu acelaşi lucru până când inima mi-a ajuns numai ţărână… fără viaţă şi nemişcată. Suspină, şi un şir de lacrimi alunecaseră pe obrajii Săi.
Mă privi în ochi, şi cu blândeţe îmi spuse… „Fii curajos, copilul Meu. Nu am terminat încă. Suferinţa pe care o înduri, îţi va face bine în cele din urmă. Eu am un scop în tot ceea ce fac”.
Şirul de lacrimi care a curs din ochii Săi a căzut ca nişte picuri de ploaie peste ruinele inimii mele. Şi pe măsură ce Stăpânul o modela, inima mea devenea din nou un bulgăre de lut moale şi prelucrabil. A ajuns încă odată folositoare, a căpătat viaţă şi a dobândit un nou rost.
Stăteam şi priveam cu deplină uimire când Stăpânul modela un nou vas din lutul inimii mele. Nu ştiusem că poate face aceasta. Vasul nu avea forma celui original, dar de data acesta, în loc să fie distrus de durere, l-a prelucrat în mod minunat cu amprenta dragostei Sale. El mai are încă mult de lucrat la inima mea, dar ştiu sigur că nici o inimă nu poate fi atât de zdrobită încât Stăpânul să n-o poată transforma într-o frumoasă capodoperă a iubirii Sale…
Amin!
Permalink
septembrie 25, 2008 la 5:02 pm
· Înregistrat sub Articole ·Etichetat dragoste, iubire, nadejde
Dumnezeu e dragostea… si daca ai incerca sa transpui aceasta putere in lucrurile pamantesti, sa o compari cu cel mai frumos eveniment, lucru, sau traire… toate astea sunt doar o picatura din ploaia de dragoste cu care El ne invaluie… mai mult decat razele rasaritului ce napustindu-se spre crini, ii scalda in puritate, mai mult decat vantul cald ce doreste sa alerge printre crengi, mai mult decat pamantul rece ce tanjeste dupa caldura coplesitoare a frunzelor… mai mult… mult mai mult!
“Tinta poruncii este DRAGOSTEA, care vine dintr-o inima curata”…(1Tim) 
Cum dar, vei putea spune “te iubesc”, fara a stii ce este iubirea si mai ales… CINE este iubirea? Cum vei putea spune ca iubesti, dar inima ta e stropita de regrete, inabusita de durere, si e captive unei permanete singuratati? Doar atunci cand Cel ce e insusi dragostea, va transforma inima ta intr-un locas al pacii… atunci, sentimente curate vor inunda trairea ta! Atunci, IUBESTI!… cu o inima curata…
Iar in final… NADAJDUIESTE TOTUL! (1Cor13:7)
…totul!… chiar si atunci cand pentru tine intreg universul e noroit, cand ingenunchezi, cu o amara dorinta de a renunta, cand in jurul tau toate declara nesansa, esec… chiar si atunci, nadajduieste totul…
Articol scris de R.B.
Permalink
septembrie 15, 2008 la 8:40 am
· Înregistrat sub Articole ·Etichetat agape, dragoste, fericire
“El a raspuns:”Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Luca 10:27
Pentru Dumnezeu dragostea adevarara inseamna hranire si ingrijire, adica, ocrotire (hranire) si asigurare (ingrijire) a fericirii, a sanatatii si a cresterii spirituale a celuilalt – in acelasi fel in care ne ocrotim si ne ocupam de propia noastra fericire, sanatate si crestere spirituala. Dragostea adevarata il va hrani si-l va ingriji, adica il va ocroti si va purta de grija celuilalt.
De aceea dragostea adevarata nu va profita si nici nu va abuza emotional sau fizic de celalalt, pentru ca lucrul acesta nu-l hraneste, nici nu duce la fericirea, sanatatea si cresterea spirituala.
Dragostea agape este un rapsuns neconditionat care priveste persoana in totalitatea ei: “te iubesc in
pofida” (slabiciunilor care le vad la tine). Ea este preocupata de bunastarea celuilalt, este lipsita de orice dorinta de a stapani asupra celuilalt, de a primi multumiri din partea sa, sau de a gasi satisfactie in ceea ce face. Ea depaseste aceste lucruri, ajungand la disponibilitatea de a darui atunci cand cel iubit nu poate raspunde pe masura, fie din cauza unei boli, a unui esec, fie pur si simplu din cauza unui moment de slabiciune. Este o dragoste care poate reface legaturile afectate de necredinciosie, indiferenta sau de gelozie.
Cel mai bun exemplu al acestui tip de dragoste este insusi Dumnezeu. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Ioan 3:16
Este greu de multe ori sa-i iubesti pe cei din jur, dar haideti sa cerem plini de credinta in fiecare rugaciune sa ne dea Domnul putere sa iubim si sa fim plini de dragoste. “Indrazneala pe care o avem la El, este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui ,ne asculta. Si daca stim ca ne asculta, orice i-am cere, stim ca suntem stapani pe lucrurile pe care I le-am cerut.” 1 Ioan 5:14-15
Este voia Lui Dumnezeu sa Il iubim pe El si sa ne iubim unii pe altii, altfel nu ne-ar fi dat aceasta porunca. Si daca este voia Lui, inseamna ca ii putem cere cu indrazneala sa ne umple de dragoste.
Articol scris de Ada-Lorena Andruş
Permalink
