Cat de placut e sa taci si sa asculti sunetul clar al vantului… cat de placut e sa simti atingerea lui, cu adierea lui gingasa; ce puternica e racoarea lui, si viscolul lui impulsiv, si pe de alta parte, dulce e adierea lui calda….
Vantul… vantul stie sa se adapteze… in functie de anotimp, de vreme, sa lucreze impreuna cu celelalte elemente ale naturii, si sa isi faca treaba cu credinciosie. Vantul nu face decat sa asculte, si sa fie supus.
De-am fi si noi la fel de supusi, la fel de ascultatori ca vantul, implinind chemarea si poruncile cu atata credinciosie… la fel de gingasi ca si adierea lui cand oferim caldura si dragoste celor din jur, la fel de puternici cand luptam, daramand orice piedica, invingand orice ispita, sa ramanem neclintiti ca vantul si la fel de curati ca sunetul lui, lucrand in echipa cu ceilalti, sa ne facem bine lucrarea!
Doamne ajuta-ne sa fim supusi, credinciosi, tandri, puternici ca vantul, dar nu ne lasa sa fim purtati de vant incolo si incoace, ci sa fim statornici!
by Ada Lorena Andrus
York-ului. Era o zi rece de ianuarie, si zãpada era de o jumãtate de metru, cu movile pânã la 1,5 metri de zãpadã. Oprindu-se pentru pauza de masã, oamenii stãteau într-un cerc lejer în jurul focului, mâncând si vorbind.
Nu voi uita niciodată un om care a trăit la ţară, numit Albert McNakin. El nu era un predicator. De fapt, era creştin doar de câteva luni. Însă avea un vechi camion cu care căra legume şi a decis să îl folosească pentru Dumnezeu. Vedeţi, era un tânăr pe nume Billy pe care dorea să îl atingă din punct de vedere spiritual, însă Billy credea că toată religia era, în propriile lui cuvinte: „lătură.” El era consumat de fete şi de curse cu maşina tatălui său pe străzile de ţară, uneori luând curbele pe două roţi!
Faptul ca Dumnezeu ne-a creat cu abilitatea de a simti durerea, ar trebui sa ne dea putin de gandit. Nu cred ca este o intamplare faptul ca avem abilitatea de a simti. Pe de alta parte, anumite chestiuni nu pot fi invatate in absenta suferintei. Durerea este un invatator unic. Poate ca ai obsevat din experienta proprie ca anumite lectii le-ai invata doar atunci cand ai trecut prin suferinta.
departe… un cantec. O, e asa frumos! Un cor! Il lauda pe Creator! “Pentru ei nu e greu sa cante dis de dimineata” ma gandesc, si ma-ntristez gandindu-ma ca nu sunt in stare sa fac ceva asa de maret pentru Tine. Ascult melodia glorioasa si tresar uimitia. Nu se poate!!!!!! Visez? Tocmai aud cum acesl cor de ingeri lauda pe Dumnezeu pentru ca o noua creatie s-a desteptat si incepe o noua zi! E e…e…e.. vorba de mine! Ei ma considera o creatie minunata, o opera de arta. Il lauda pe Dumnezeu pentru lucrarea Lui minunata. Asta-i genial!
Pasesc cu incredere pe drumul zilei si cand sunt slab, Tu ma vei face tare! Si ma ridici de cad, ma inveti sa ma smeresc daca se strecoara mandrie in inima mea, ma inveti sa rabd, si cand vine incercarea, departez de mintea mea intrebarea “De ce?” amintindu-mi ca Tu ma modelezi, ca totul face parte din planul Tau pentru mine, ca uneori e doar o modalitate de a ma duce mai aproape de desavarsire!
Am dorit uneori ca Dumnezeu să lase măcar pe unul dintre creştini să vină înapoi de dincolo, să-mi spună ce mă aşteaptă după moarte. Dar o povestire pe care am putea s-o numim parabola gândacilor de apă, ne va ajuta să înţelegem, cel puţin în parte, de ce Dumnezeu nu ne împlineşte această dorinţă.
ot imagina splendoarea cantarii ce o vom canta acolo. Stiu cum arata aurul, dar nu am calcat niciodata pe strazi de aur. Nu stiu cum arata ingerii si nu ma pot imagina cantand alaturi de ei. Cum vom canta? Ce vom canta? Oare vom dansa pentru Tine? Voi avea un zambet larg pe fata, sau voi canta printre hohote de ras? Stiu ca nu vor fi lacrimi. Ma intreb cum vor arata ochii mei, si parul meu pe care nu va mai trebui sa il aranjez toata ziua… (ce usurare). Ce minunat va fi acolo…! dar cand voi zbura? Intotdeauna mi-am dorit sa zbor…. Aaaaaaa si voi zbura cu Tine… dupa lungi asteptari si momente grele de indoiala, dupa lacrimi si intrebari fara raspuns, dupa bucurii si momente de rascruce sau nesiguranta, in sfarsit voi fi cu Tine, Te voi vedea, Iti voi auzi vocea blanda, si ce imi mai doresc, precum Toma, odinioara, sa pun degetul in rana Ta, sa-mi spui tot ce ai simtit pentru mine, ca sa inteleg pe deplin dragostea Ta, sa aflu raspuns la toate intrebarile mele, sa-Ti vad zambetul, sa stau la picioarele Tale, sa le spal, sa le sarut, sa primesc si sa iti ofer cea mai calda imbratisare, sa nu mai simt nesiguranta si durere, ci bucurie vesnica, sa fiu o adevarata printesa purtand cununa ce o voi primi prin Har. Ce minunat va fi atunci!