<Nu inteleg, nu inteleg ce e in jurul meu>… De ce totul s-a schimbat? De ce totul nu mai e cum il stiam eu? Acum cateva momente era altfel, vedeam copii jucandu-se pe strada cu mult zambet si iubire, batarni care discutau vrute si nevrute la marginea drumului, miros de placinte coapte cu branza si stafide tocmai scoase din cuptor… vedeam prieteni care se imbratisau cu atata dragoste ca si cum nu s-ar fii vazut de ani intregi, respect si pace intre oameni, multa inocenta si simplitate.
Ma uitam in jur si erau livezi cu copaci unul mai verde ca altul unde ma invaluia un miros de fructe coapte si zemoase, vedeam mamele cum isi chemau copii la masa, vedeam bunicii care isi strangeau nepotii in brate cu atata dragoste ca si cum ar fii ultima imbratisare, nepoti care ascultau cuminti pe genunchii bunicilor povesti… totul era perfect.
Am prvit cu multa atentie tot acest tablou si un singur lucru lipsea… lipsea tristetea. Nu era nici macar o umbra de tristete, fericirea era prezenta in casa fiecarui om.
Am privit si mai atenta si mai presus de toate aceste lucruri plutea pe norii cerului un zambet de Tata multumit.
Acum… m-am trezit. Era un vis, un vis care nu as fi vrut sa se sfarseasca. Mi-as dori sa vad mai mult, mi-as dori sa traiesc macar o clipa acolo. Cand am deschis ochii, m-am uitat in jur si am vazut fumul cenusiu care ma inconjoara, barfa si minciuna, ura si gelozia, egoismul si invidia, nepasarea, tristetea si pacatul.
Eram pierduta intr-o lume unde pe scaunul de domnie al vietii mele statea pacatul, eram obisnuita cu lacrimile si suferinta, ma afundam din ce in ce mai mult in minciuna pana cand o cineva mi-a intins o mana si m-a scos de acolo. Acea mana era mana Lui, mana Mantuitorului meu care mi-a spus ca ceea ce eu am crezut ca a fost un vis era defapt realitate si ce am trait eu a fost cosmarul.
El e fericirea si in El imi gasesc pacea si linistea, El ma cheama sa mananc din trupul Lui. Pe genunchii lui stau si ascult cele mai minunate povesti scrise intr-o carte numita Biblia si tot El ma imbratiseaza cu o caldura si cu o dragoste cum nimeni nu ti-o mai poate oferi, El e parintele meu grijuliu. El e Isus, e Cel ce m-a salvat si m-a scos din pacat, e cel mai MINUNAT!
By Deni M.
York-ului. Era o zi rece de ianuarie, si zãpada era de o jumãtate de metru, cu movile pânã la 1,5 metri de zãpadã. Oprindu-se pentru pauza de masã, oamenii stãteau într-un cerc lejer în jurul focului, mâncând si vorbind.
Nu voi uita niciodată un om care a trăit la ţară, numit Albert McNakin. El nu era un predicator. De fapt, era creştin doar de câteva luni. Însă avea un vechi camion cu care căra legume şi a decis să îl folosească pentru Dumnezeu. Vedeţi, era un tânăr pe nume Billy pe care dorea să îl atingă din punct de vedere spiritual, însă Billy credea că toată religia era, în propriile lui cuvinte: „lătură.” El era consumat de fete şi de curse cu maşina tatălui său pe străzile de ţară, uneori luând curbele pe două roţi!
Faptul ca Dumnezeu ne-a creat cu abilitatea de a simti durerea, ar trebui sa ne dea putin de gandit. Nu cred ca este o intamplare faptul ca avem abilitatea de a simti. Pe de alta parte, anumite chestiuni nu pot fi invatate in absenta suferintei. Durerea este un invatator unic. Poate ca ai obsevat din experienta proprie ca anumite lectii le-ai invata doar atunci cand ai trecut prin suferinta.
departe… un cantec. O, e asa frumos! Un cor! Il lauda pe Creator! “Pentru ei nu e greu sa cante dis de dimineata” ma gandesc, si ma-ntristez gandindu-ma ca nu sunt in stare sa fac ceva asa de maret pentru Tine. Ascult melodia glorioasa si tresar uimitia. Nu se poate!!!!!! Visez? Tocmai aud cum acesl cor de ingeri lauda pe Dumnezeu pentru ca o noua creatie s-a desteptat si incepe o noua zi! E e…e…e.. vorba de mine! Ei ma considera o creatie minunata, o opera de arta. Il lauda pe Dumnezeu pentru lucrarea Lui minunata. Asta-i genial!
Pasesc cu incredere pe drumul zilei si cand sunt slab, Tu ma vei face tare! Si ma ridici de cad, ma inveti sa ma smeresc daca se strecoara mandrie in inima mea, ma inveti sa rabd, si cand vine incercarea, departez de mintea mea intrebarea “De ce?” amintindu-mi ca Tu ma modelezi, ca totul face parte din planul Tau pentru mine, ca uneori e doar o modalitate de a ma duce mai aproape de desavarsire!
